Cheesecake Pădurea Neagră

TLDR: Nimic nu rezolvă mai bine erorile minore decât o noapte la rece și o discuție dimineața la cafea. Plus câteva sfaturi pentru alegerea unui vin, de la un cunoscător.

Alegere dificilă

Alegerea unui tort potrivit pentru un anumit eveniment e dificilă. Mai ales dacă e vorba de o audiență sensibilă din punct de vedere culinar. Din fericire, pentru mine alegerea e simplă. Am doar câteva rețete în repertoriu, și gravitez întotdeauna înspre cea care are printre ingrediente vin. Pentru că niciun tort nu necesită o sticlă întreagă de vin. Și chiar dacă ar fi nevoie de întreaga sticlă, aș fi mulțumit. Dar de obicei mă mulțumesc și cu vinul rămas în sticlă.

De data asta alegerea a fost mai dificilă. Decizia nu era doar a mea, și argumentul vinului nu a fost destul de solid. Așa că am cedat și am ales o soluție de compromis. O să facem un cheesecake fără vin, de la Jamila: https://jamilacuisine.ro/cheesecake-padurea-neagra-reteta-video/. Dar am pus oricum vinul pe lista de cumpărături, pentru că odată ce apare pe listă, e justificat să-l cumpărăm. Nu decidem spontan că vrem o sticlă de vin, trebuie să știm de acasă și atunci o să fie în regulă.

Ușurința alegerii unui vin bun

Rămâne doar alegerea unui vin potrivit. Și la asta mă pricep foarte bine. Și nu pentru că sunt cunoscător într-ale vinurilor. Nici pe departe. Cine poate să vorbească mai detaliat despre un vin, nu o face pentru că cunoaște domeniul, ci pentru că are inspirație. Eu nu am nici inspirație, nici răbdare să analizez calitatea unui vin, așa că aplic o matematică rapidă. La asta mă pricep. Scanez rapid toate prețurile de la raionul de vinuri și fac o medie. Elimin din prima tot ce se află sub acea medie, apoi iau în considerare celelalte variante. În funcție de cât de bun vreau să cred că e vinul, aleg o variantă mai scumpă sau mai ieftină. Fac asta doar în locurile în care sunt știu că orice variantă aș alege, se încadrează în buget. Mă simt ca Ion Țiriac la restaurant când cumpăr vin de la Carrefour. Sper să nu apară vreo variantă limitată și scumpă. Odată ce mi-am setat așteptările în funcție de preț, știu că gustul o să fie pe măsură. De exemplu, dacă aleg un vin de 35 de lei, știu că o să-mi placă semnificativ mai mult decât altul de 30 de lei pe care l-am încercat. Nu pentru că e obiectiv mai rafinat, ci pentru că e alegerea mea cum percep gustul. Și de data asta sistemul a funcționat. Am ales un vin foarte bun. Cu atitudinea potrivită, poți transmite aceste așteptări și celor din jur. Toți o să aprecieze vinul ales, pentru că pare că mă pricep. Bineînțeles că stau puțin să analizez oferta, întorc câteva sticle, verific proveniența. Dar tot ce contează de fapt e prețul și așteptările.

Ingrediente atent selectate

Odată ales vinul, putem să trecem și la alegerea ingredientelor pentru prăjitură. Am delegat aproape în totalitate această responsabilitate, încrezător că totul o să iasă bine. Ingredientele au fost alese cu grijă, am găsit până și ciocolata recomandată de Jamila. Din boabe de cacao originare din Ghana, cu fiecare bucățică cântărind doar 10g, e ciocolata perfectă pentru această rețetă. Mersi, Jamila, nicio altă ciocolată nu ar fi creat același rezultat. Singura dilemă a fost legată de alegerea gelatinei. Pe lista ingredientelor figurează atât gelatine, cât și gelatina. În ignoranța mea, am căutat pe Google, "gelatine vs gelatina". Nu am descoperit nimic relevant, dar o explicație trebuie să existe. Nu se poate ca o prăjitură atât de perfectă, cum apare în videourile ei, să iasă dintr-o greșeală de scriere. Știam deja că avem un fel de gelatină acasă, dar nu suficientă. Aveam nevoie de încă un pliculeț de gelatină, pe care am ales-o la fel ca vinul: după culoare. Cine s-ar fi gândit că plicul roșu, cu căpșuni pe ambalaj, ar avea gust de căpșuni? Dar nu o să aflăm asta decât prea târziu.

Asamblarea

Când am început prepararea, mi-am asumat responsabilitatea pregătirii jeleului, în timp ce se pregăteau biscuiții. Preconizam că o să fie nevoie de multe degustări, pentru a ieși perfect. Am cântărit vișinele congelate. Aveam nevoie de 500g, dar punga nostră cântărea 600. Bingo, o să gust cam 100g de vișine cu sirop. Până s-au încălzit vișinele, am hidratat gelatina pe care o aveam acasă, incoloră. După ce am pus gelatina peste vișine, am lăsat focul prea mare pentru prea mult timp, cât să compromit gelatina. Apoi am lăsat compoziția în repaus câteva minute, să mai salvez ce se poate salva.

În momentul în care am început să topesc ciocolata pentru cremă, mi-am dat seama de greșeala făcută. Cumpărând exact ciocolata recomandată de Jamila, care avea greutatea necesară, nu puteam să o gust. Dacă boabele originare din Ghana nu au fost atent selecționate, și ciocolata era de o calitate îndoielnică? Mi-am asumat acest risc. În schimb am degustat intens smântâna pentru frișcă în timp ce băteam crema. Am vrut să mă asigur că fiecare mililitru are o calitate superioară, pentru o cremă perfect omogenă. Când am pregătit gelatina pentru cremă, ne-am dat seama că nu e tocmai culoarea potrivită. După ce am hidratat-o a devenit roșie, și am înțeles de unde și căpșunii de pe ambalaj. Nu aveam altă alternativă, așa că am adăugat-o fără rețineri în compoziție. Știam că nu se poate întâmpla nimic rău, ceva tot o să iasă. Nu ar fi prima dată când folosesc un ingredient nepotrivit, așa că am continuat cu încredere. Datorită culorii închise (nu neagră) dată de ciocolată cremei, gelatina roșie nu a avut niciun efect.

Am asamblat totul în tavă și am băgat-o la frigider peste noapte. Oricât de mult am fi greșit, nicio greșeală nu a fost decisivă. Micile greșeli pot fi ușor rezolvate de o noapte la rece și o discuție dimineața la cafea. Chiar dacă crema a fost puțin cam moale, gustul a fost pe măsura calității boabelor de cacao: excelent.