I May Destroy You

How did last night end?

So what do you do? When it gets a bit much?

Hărțuire sexuală și viol într-un context modern. Comportamente acceptabile dar traumatizante, sau crime în adevăratul sens al cuvântului? Limita dintre cele 2 este mai fină decât ne-am putea imagina. Și depășește bariera orientării sexuale.

Am descoperit serialul acesta întâmplător pe Letterboxd. A apărut de aproape un an, nu înțeleg cum l-am ratat atâta timp. Mi-a plăcut încă de la primul episod, și până la episodul 6, încă mă mai surprinde în moduri noi. Povestea e centrată pe experiența de abuz sexual trăită de Arabella. Nu o să dezvălui detalii despre felul în care s-a desfășurat evenimentul, dar pot să vă zic doar că a fost dificil pentru ea să realizeze că s-a întâmplat asta cu adevărat. Și la fel și pentru cei din jur, deoarece până în momentul serii cu pricina, am aflat destule detalii despre viața ei încât să ne dăm seama că nu e genul de persoană care evită consumul de substanțe de origine neverificată. Dar până acum, consumul a fost făcut conștient, cu asumarea completă a consecințelor. La fel și actul sexual, consimțit.

Mi-a plăcut mult felul în care au fost construite personajele. De-a lungul serialului, aruncăm o privire în dramele personale ale mai multor personaje, inclusiv Kwame. Toate aceste drame provin din experiențe sexuale nereușite, dar și cu o parte de abuz. Realizăm că totul depinde de perspectiva pe care o avem în momentul în care interpretăm o experiență, personală sau nu. Trauma Arabellei îi schimbă și lui Kwame viziunea asupra relațiilor sale și îl face să realizez efectul pe care îl au ele asupra bunăstării lui mintale. Fiecare personaj parcă e construit după tipologia "și-a meritat-o". Trezește în noi sentimente de milă sau chiar de repulsie față de stilul lor de viață libertin și haotic. Dar asta nu ne împiedică să simpatizăm cu ele și să înțelegem drama prin care trec după experiențele traumatizante avute. Toate deciziile pe care le-au luat de-a lungul vieții, împreună cu contextul în care au crescut și evenimentele care le-au marcat maturizarea le-au făcut să fie mai vulnerabile. E singura acuză care poate fi adusă unei victime. Dar chiar poți să acuzi pe cineva pentru deciziile luate, pentru că nu a avut luciditatea necesară pentru a-și înțelege situația și a nu fi influențat în maturizare de comportamentul disfuncțional al părinților? Cu siguranță că nu, deci victima e victimă, nu și-o caută. Nu felul în care se îmbracă sau se comportă într-o seară în club e definitoriu pentru rezultat, ci educația care a lipsit de-a lungul procesului de maturizarea, împreună cu influența pozitivă a unei familii sănătoase.

Hărțuirea sexuală are multe forme, și e o linie foarte fină între ele și un comportament tolerabil, deși neplăcut. Kwame află asta pe pielea lui. Sau mai bine zis pe pantalonii lui. Experiența Arabellei îl face să realizeze cât de mult îl afectează emoțional fiecare experiență nereușită. Oricât de diferită ar fi perspectiva asupra vieții pe care o avem, e imposibil să nu simțim drama personajelor și să vrei să le susții în depășirea condiției și alegerea unei soarte mai bune. Îți dorești să fie capabile să înțeleagă riscurile la care se expun prin comportamentul lor, să poată evalua corect o situație și să acționeze într-un mod benefic pentru integritatea lor fizică și mintală. Să denunțe agresorul și să caute ajutor.

Arabella face mai mult decât un simplu denunț. Încearcă să crească conștientizarea cu privire la existența unor asemenea probleme. Duce totul la un asemenea nivel încât toată mișcarea susținută de ea ia amploare pe social media. Își folosește faina câștigată anterior prin cartea publicată pentru a atrage susținători. La fel ca și în construcția personajelor, îmi place felul în care se păstrează un echilibru în prezentarea acestor mijloace. Da, e foarte util mediul oferit de social media pentru astfel de scopuri, dar poate să devină și extrem de toxic, oricât de dreaptă ar fi cauza susținută. Deși a doua parte a sezonului își pierde din intensitate, serialul reușește să păstreze interesul pentru evoluția evenimentelor. Face asta prin folosirea antitezelor în modurile descrise mai sus, iar finalul este un apogeu al conflictelor interioare, prezentat ca execuția unor acțiuni cu consecințe dramatic opuse.

Printre punctele forte ale construcției serialului se află și coloană sonoră. Muzica modernă creează o atmosferă familiară, care m-a determinat de multe ori să scot Shazam-ul, pentru a captura acea atmosferă și a o folosi în alte momente.