Supă de linte
TLDR: Culoarea lintei contează. Asigură stocul pentru culoarea aleasă, sau află timpul de fierbere pentru altă culoare. Degeaba fierbi lintea cât are nevoie, dacă nu ai cartofii potriviți.
Totul a început cu cartofii dulci. Am cumpărat câțiva cu gândul la această rețetă de supă de linte: https://www.kitchenstories.com/en/recipes/sweet-potato-lentil-curry-soup. Pe lângă asta, am mai luat și spanac. Restul ingredientelor, linte, pastă de curry și lapte de cocos eram sigur că le am pregătite. Dar nu a ieșit nimic. Spanacul a ajuns în omletă, iar de cartofi am uitat.
Peste câteva săptămâni mi-am amintit din nou de rețeta asta. Am luat cartofi dulci și spanac. Joi seara m-am apucat de treabă. Scot cartofii și aflu că am dublură. Nu-i bai, că doar unul era stricat. După aceea caut lintea. Îmi place să am totul pregătit și la vedere înainte să mă apuc de treabă. Și o să aflăm în curând și de ce.
Cum care linte?! Lintea aia roșie pe care am cumpărat-o acum vreo 2 ani. Cum să fie gata?! Era aici în sertar, pregătită de fiecare dată când voiam mâncare cu linte. După șocul inițial, mi-am revenit și mi-am dat seama că e posibil să o fi consumat toată data trecută. Mă așteptam să fie în continuare acolo, cum era de fiecare dată. Am luat de bună prezența ei de fiecare dată, nu i-am acordat suficientă atenție. Dar uite că nu mai e. Și cine altcineva dacă nu chiar eu am consumat-o pe toată și am aruncat punga goală. După ce am depășit faza negării, am sărit peste furie și am ieșit în oraș în căutare de linte. Nu am ajuns am departe de Mega-ul de jos. Cu încredere am intrat și am cerut o linte. Evident că aveau doar linte verde. În viziunea mea culinar-daltonistă, era același lucru cu lintea roșie pierdută. Lintea de diferite culori o fi fost inventată de companiile farmaceutice pentru a-i face să se simtă prost pe cei cu deficiențe în distingerea culorilor. Nu e cazul meu. Nu e posibil să existe diferențe în modul de gătire între cele 2 culori, nah. Am luat-o pe cea verde, prima, cea mai bună, nu singura.
Am fost din nou surprins de cât de ușor e de pregătit totul pentru rețeta asta. Tai cartofii, îi călesc puțin, bag spanacul, apoi pasta curry. Pun apă, laptele de cocos și lintea. Încă 15 minute la fiert și e gata. Dar nu de data asta. După 15 minute, lintea încă era tare. Supa nu avea culoare cu care eram obișnuit, era mai putredă la mijloc. Deja cartofii încep să urle și se topesc. Spanacul era ca și inexistent, după prea multă fierbere. Atât am tot verificat lintea încât am crezut că o să o mănânc pe toată înainte să fie gata. După aproape o oră de fierbere, am considerat că e suficient. Nu mai recunoșteam deloc ingredientele, era ca o pastă de culoare incertă. Gustul era acceptabil, dar oricum a rezultat una dintre cele mai mari greșeli de până acum. A fost aproape de nedigerat momentul. Dar am ajuns rapid în faza acceptării. Mi-am asumat complet greșeala și neglijența de care am dat dovadă cu privire la linte. Data viitoare o să fiu mai atent cu lintea, altfel cine știe cu ce culoare mă aleg. Tot cu gândul la cea roșie, risc să găsesc ceva tot mai întunecat.